Oh! cât aş vrea să alerg printre file. Să fie formate din făină albastră, lipită fiecare particulă cu esenţă de vanilie, să devină pulbere atunci când sunt atinse de degetele mele îngheţate. Iar atunci când mi-e frică, să se încolăcească în jurul meu precum aripile de fluture.

Sunt flori, ceea ce e necontenit de adorabil, le iubim într-un mod ciudat de elegant. Hai să ne lăsăm purtate de valurile sărate, să lăsăm să ne spele plămânii unşi cu strat subţire de sânge amar. Hai să gustăm ceea ce gustă pisica de mare, hai să lăsăm pielea să fie roasă de minerale. Auzi, hai să ne lăsăm mângâiate de petalele aruncate peste spuma moale ce se izbeşte de stânci.

Îmi înfloresc macii. Încet, sub privirile mele pofticioase. Ele îmi cunosc surâsul și se așteaptă să fiu prezentă lângă ele în ziua în care se nasc. Roșul violent va atrage privirea ochilor mei obosiți și mă va ataca crud cu frumusețea sa.

Hai să umplem pagina cu litere amestecate, îndrăgostite de bumbacul satinat violet al hârtiei. Conturul fin al literelor să fie croită cu dantelă, să aibă luciu de organza în nuanța șampaniei. Semnele de punctuație să fie din mătase scumpă. Culorile sale, paletă pală și elegantă cu miros de lavandă. 

      Îmi aminteşte de filmele clasice. Părul vâlvoi şi dezordonat, cu cârlionți care parcă zâmbesc. Ochii ăia mici și căprui gata să-ți dezvăluie secretele din adâncul ei. Firește, e tot timpul veselă iar ochii îi sclipesc mereu. Nu știe niciodată ce vrea de la viață, dar în același timp știe exact ce doreşte şi ce va face în acea privință. Adoră să citească, iubind literatura cu prețul vieții. Scrie. Cuvintele plutind deasupra ei cu grijă; în special noaptea, pe insomnii. Iubește. Atunci când iubește o face cu toată ființa.

                             Te iubesc, draga mea prietenă bună, cea mai bună:*

Deocamdată, Noapte Bună! aștept un ceai de iasomie cu multă lămâie.

Culeg dintre stele. Azi caut... ce să caut?! E deja 20:46 și apăs butoanele aiurea. Mâine va fi o zi grea... am să-ți spun eu de ce la ureche când suntem în parc și bem ceai rece.

Se împlinesc 2885 de minute de când te-am văzut ultima dată și doare. Doare căci m-ai obișnuit cu mirosul tău dulceag, miros de vanilie. M-ai obișnuit cu albastrul din ochii tăi și cu șoaptele. E evident că lumea crede că sunt adolescenta de rând îndrăgostită prin gânduri. Dar tu, iubitul meu, exiști.
Te privesc, iubitul meu, cu o ură absolută. Tu m-ai obișnuit să-mi șterg negrul de pe chip și să o înlocuiesc elegant cu trei nuanțe de cais. O paletă caldă și dulce a iubirii arzătoare pe care o port în mine. In aerul din plămâni, în sângele din vene, în mâinile stângace, în întregul corp anemic.


                 pentru A.
                                                  

petale

~Aș sta întinsă pe petale de lalea. 


Aș mângâia formele sale catifelate. Aș savura gustul dulceag al tulpinii de un verde crud și aș lăsa să-mi închidă ochii... desprinse tulpini laterale pline de egoism.