Se împlinesc 2885 de minute de când te-am văzut ultima dată și doare. Doare căci m-ai obișnuit cu mirosul tău dulceag, miros de vanilie. M-ai obișnuit cu albastrul din ochii tăi și cu șoaptele. E evident că lumea crede că sunt adolescenta de rând îndrăgostită prin gânduri. Dar tu, iubitul meu, exiști.
Te privesc, iubitul meu, cu o ură absolută. Tu m-ai obișnuit să-mi șterg negrul de pe chip și să o înlocuiesc elegant cu trei nuanțe de cais. O paletă caldă și dulce a iubirii arzătoare pe care o port în mine. In aerul din plămâni, în sângele din vene, în mâinile stângace, în întregul corp anemic.


                 pentru A.